Despre carte: an / Aceasta nu este povestea celebrului grup Beatles, nu povestea călătoriei lor prin chin și America, prin faimă și concerte. Aceasta nu este esența poveștii mele, laitmotivul ei. Povestea mea, în esență, nu este despre Beatles sau chiar despre John Lennon, care era numit „Șefii Beatles”, sufletul și creierul lor, conducătorul lor. Povestea mea este despre timp Între săgețile acestui timp, viața și moartea lui John Lennon arată ca un paradox, transformat de o societate a violenței în viața de zi cu zi, ceea ce face acest paradox nu atât de obișnuit, cât și mai teribil, ceea ce este. de asemenea, la rândul său, paradoxal, dar destul de înțeles din punct de vedere logic. Un artist care trăiește și creează într-o societate a violenței, dar refuză să lupte activ împotriva ei, preferând să „fade out”, pentru că în Statele Unite verbul „a arde” a devenit proprietatea nu a luptătorilor, ci a dependenților de droguri. , care a migrat de la patos eroic la jargonul heroinei aleile din spate și, în cele din urmă, el însuși se dovedește a fi o victimă a violenței, o victimă și, în același timp, deși inconștient, împotriva voinței sale, instrumentul acesteia. În cazul lui Lennon, era orb. Ucis pe loc, nu a mai putut vedea nimic prin faimoșii săi ochelari fumurii, rotunzi, de modă veche, cu rame subțiri de oțel, care printr-un miracol au supraviețuit și nu s-au rupt când el, sângerând, s-a prăbușit pe trotuarul străzii 72 din New York. . Apele tulburi ale unei societăți violente s-au închis asupra lui.